Povești Întunecate, în varianta dublă :)

I ( Andra ):

Imi vine foarte greu sa imi amintesc exact ziua in care m-am trezit in mana cu o carte cu coperta roz care ilustra o papusa de portelan sparta, pentru ca atunci stiu doar ca s-au intamplat mult prea multe evenimente care s-au amestecat. Si asa, amestecate cum erau, mi s-au intiparit in minte precum un tatuaj. Stiu doar ca am iesit de la un examen extrem de greu, am oprit la o florarie, unde am luat primul buchet si cand am ajuns la cafeneaua Carada, am zarit o tanara zambitoare ai carei ochi verzi abia daca se zareau printre culorile buchetelor primite. A venit la mine si am felicitat-o pentru reusita de a publica prima ei carte. Mi-a zambit si m-a imbratisat in momentul in care i-am strecurat buchetul meu simplu in mana, dupa care am intrat in cafenea, unde am fost intampinata de un stand de carti.

Crima la timpul trecut se numeste cartea pentru care eu ma prezentasem in ziua aceea acolo, pe care la scurt timp am si achizitionat-o. Am privit-o cu atentie si am rasfoit-o curioasa, insa nu era nici o recenzie pe coperta, nici cel mai mic indiciu despre ce ar putea contine, insa ceva imi spunea ca avea sa merite. Si iata ca exact la o saptamana de cand am primit-o semnata de catre autoare, m-am apucat sa o citesc.

Despre ce este vorba? In mare stiti din postarile anterioare al Ghandei, dar povestea in sine este mult mai pasionala, mai tragica si mai misterioasa decat se lasa sa se vada.

Ema Barbulescu este exact tipologia femeii care a suferit, a murit si a renascut din propria-i cenusa. Dupa ce…dar ce fac eu aici? Spoilere!? Nu dragilor, de data aceasta nu va voi mai povesti actiunea pentru ca altfel va veti face o idee despre ea.

Ideea cartii este aceea ca oricat de mult ai gresi si oricat de mult rau ai face unei persoane, daca aceasta te iubeste cu adevarat, va putea sa-ti ierte trecutul si sa traiasca alaturi de tine un prezent magic. Scrisa in propozitii scurte, dar concise cu o incarcatura emotionala mult mai mare decat as fi crezut, povestea scrisa de Adina Speteanu m-a atins pana in cele mai ascunse colturi ale inimii. Nu trebuie sa ai curaj ca sa iubesti, ci doar sa ai curajul necsar sa lupti pentru persoana pe care fie ca vrei, fie ca nu….o iubesti. Dar pe langa toate acestea nici macar in carti iubirea nu este lasata libera si incurajata sa fie indeplinita, pentru ca mereu apar obstacole mai mult sau mai putin grave. Si cu toate acestea se poate sa fi fericit daca stii cand sa alegi momentul potrivit pentru a deschide usa potrivita.

Oh mi-e atat de greu sa ma invart in jurul cozii si sa ma abtin sa nu spun mai mult decat trebuie….pentru ca tot ce trebuie sa stiti dragilor, este ca aceasta este una din putinele carti care chiar m-au lasat fara replica, critica si idei de a scrie orice despre ea.
II ( Georgiana ):

„Dragostea vindeca oameni – pe cei ce o daruiesc, dar si pe cei ce o primesc.” Karl Menninger.

Asa debuteaza cartea Crima la timpul trecut, promitand astfel o poveste de dragoste. Si intr-adevar este un roman de dragoste, dar nu numai despre astea e vorba. Eu am considerat-o cartea unor drame. Ema, protagonista romanului, a trecut printr-o experienta traumatizanta cu 9 ani in urma. Si in ciuda faptului ca, de meserie, este psiholog, a fost incapabila sa depaseasca momentul. Pentru ea, totul e la fel de dureros. Si, o data ce este fortata sa se intoarca acasa, totul revine in mintea ei, la fel de viu si de actual ca si cum cei 9 ani n-ar fi existat.

N-o sa va dezvalui mai mult pentru ca toata placerea cartii sta in descoperirea pagina cu pagina a tuturor detaliilor dramei Emei si din punerea impreuna a tuturor pieselor puzzle-ului pe care ea trebuie sa-l rezolve o data cu intoarcerea acasa. Daca va reusi sau nu sa se „puna la un loc”, sa invete nu sa treaca peste trecut – caci asta nu se poate – ci sa-l accepte si sa invete sa traiasca cu adevarat, in ciuda amintirilor dureroase veti afla citind Crima la timpul trecut.

Ceea ce am sa va spun, insa, este ca e o placere sa citesti acest roman. In primul rand, imi place enorm stilul Adinei. Frazele sunt scurte, dinamice si pline de detaliile pe care le-ar remarca intr-adevar un om aflat in situatia descrisa. Poti sa vezi apusul, poti sa simti materialul perdelei pe piele, poti sa auzi zgomotele unei case… Si totul fara sa abunde, lasand cititorul sa-si imagineze la randul lui mare parte din detalii.

De asemenea, sunt de acord cu editorul ei, care a afirmat la lansare ca a fost surprins de maturitatea personajelor. Nu ai nicio clipa vreo indoiala ca Ema a trecut de mult de adolescenta si ca acum este o tanara independenta. Nu ai nicio indoiala ca durerea personajelor greu incercate de viata este reala, veridica. Si asta este intr-adevar surprinzator, pentru ca autoarea nu a trecut prin nimic asemanator.

Asadar, va recomand romanul din toata inima, pentru ca veti avea parte nu numai de o poveste usor de indragit, dar si de dovada ca tinerii inca ciitesc, ca romanii stiu sa scrie si ca un tanar din zilele noastre poate intr-adevar produce un roman valoros!

Sursa:Povești Întunecate


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s