Suntem mândre de… Adina Speteanu

Articol preluat de pe blogul Walking on Letters.

1. Ce ne poți spune despre Adina Speteanu – ca om și ca scriitoare ?
Adina, ca om, este o adolescentă zăpăcită, aeriană, optimistă, vorbăreață, copilăroasă. Adina, scriitoarea, este opusul. Este matură, înțelegătoare, ambițioasă, înțeleaptă. Aș zice că ceea ce omul Adina vede de-a lungul zilei, scriitoarea analizează și prelucrează pentru scrierea cărților. Este o alianță a naibii de dubioasă. 
2. Care a fost ideea de bază de la care ai pornit scrierea romanului ”Crimă la timpul trecut” și ce te-a inspirat pe parcursul scrierii lui?
Cred că a contribuit foarte mult citatul care apare la început: „Dragostea vindecă oameni – pe cei ce o dăruiesc, dar și pe cei ce o primesc.” ( Karl Menninger ) Descrie foarte bine acțiunea și ideea care stă la baza poveștii. De asemenea, m-a ajutat foarte mult muzica lui Yiruma. A fost o adevărată sursă de inspirație.
3.  Este ceva din carte bazat pe experiențele din viața ta, sau e doar pură imaginație ?
 Având în vedere vârsta pe care o am, totul este imaginație pură. 
4. Cum ne poți descrie personajele principale ?
Ema este o tânără speriată, tristă, care vrea doar să scape de tot ce o chinuie în interior. Victor este opusul, pentru că este un bărbat fustangiu, egoist, insensibil. Dar povestea lor este mult prea intensă ca să o rezum în câteva trăsături, așa că tot ce pot face este să vă invit pe voi să-i descoperițși să-i înțelegeți. 
5. Care este personajul favorit și cu care te asemeni cel mai mult ?
Mereu, încă de când am început să scriu această carte, am crezut că nu am nimic în comun cu Ema. Dar fiecare personaj are ceva din mine, cu toate că de multe ori nu-mi dau seama. Cred că personajul meu favorit este Sofia. Nu știu dacă ne asemănăm atât de mult, dar sunt câteva situații în care mă recunosc.
6. Care e drumul, de la o idee, la un roman publicat? Cât a durat și care au fost demersurile până când ”Crimă la timpul trecut” a ajuns de la un vis, la o carte publicată?
Drumul este lung, mai ales pentru o tânără ca mine. A durat ceva până când am primit „da-ul” mult așteptat din partea unei edituri. Dar cred că a contat foarte mult că nu mi-am pierdut speranțși am insistat până când cineva a avut curaj să creadă în mine. Demersurile nu sunt foarte complicate, mai ales în zilele de astăzi, când suntem înconjurați de tehnologie la tot pasul. Am luat adresa de e-mail a editurilor și a editorilor ( în cazurile în care am găsit-o ), le-am scris câteva rânduri despre cartea mea și le-am trimis manuscrisul. Nu este greu, dar pare imposibil când vezi că, anonim fiind, editurile nu prea riscă să investească în tine. Însă perseverențși răbdarea contează foarte mult. 
7. Ai în plan să scrii o nouă carte ? Ne poți spune ceva despre asta ?
Da, deja am scris primele 200 de pagini. Este un gen diferit, o poveste drăguță, dar foarte complicată, cu multe personaje. Este un roman fantasy, primul volum dintr-o trilogie. Nu vă spun mai multe, pentru că încă nu este gata și nu vreau să stric surpriza. Dar cred că o să placă foarte tare, mai ales adolescenților. 
8. Fiind o scriitoare, presupun că ai la rândul tau carți pe care le îndrăgești ? Care ar fi acelea ? Te-a influențat stilul autorilor acelor carti ?
Încep cu ultima întrebare, pentru că are un răspuns mai scurt. Fiind abia la început, stilul meu se află în continuă schimbare, așa că trebuie să am mare grijă cu stilul cărții pe care o citesc și cel al poveștii la care lucrez. De aceea prefer să citesc doar romane care au o oarecare legătură cu ce scriu eu în momentul respectiv și să fie apropiate ca stil, ca să nu am probleme. Sunt multe cărțile de care m-am îndrăgostit de-a lungul timpului, dar o să menționez doar zece: „Doctorul misterios” și „Fiica marchizului” ( o poveste scrisă în două volume ) – Alexandre Dumas; „Dracula” – Bram Stoker; „Anna Karenina” – Lev Tolstoi; „Pe aripile vântului” – Margaret Mitchell; „Notre-Dame de Paris” – Victor Hugo;  „Adam și Eva” – Liviu Rebreanu ; „Lorelei” – Ionel Teodoreanu; „Maitreyi” – Mircea Eliade; „Fata de hârtie” – Guillaume Musso; „Mândrie și prejudecată” – Jane Austen. Ordinea este aleatorie.
9. Este un anumit mesaj pe care îl trasmite cartea ta cititorilor ? Care ar fi acela ?
Mesajul pe care cartea îl transmite este acela că trecutul, oricât de greu și dureros ar fi, poate fi îndepărtat. Nu este un capăt de drum, chiar dacă la început pare așa.
10. Pe blogul nostru promovăm și creațiile tinerilor. Cu siguranță unii dintre ei vor ca povestea lor să fie publicată. Ce sfaturi le-ai da pentru ca visul lor să se îndeplinească?   
Să creadă cu tărie în povestea lor. Să nu se supere dacă nu vor primi un răspuns din prima încercare. Să continue până când vor fi acceptați. Dacă au încredere în ei, atunci nu este imposibil. Talentul nu ține cont de vârstă, iar eu și mulți alți adolescenți suntem dovada vie că se poate, căși noi, așa tineri și zăpăciți cum suntem, putem scrie bine. 
11. La final, vrem să îți mulțumim pentru șansa de a putea vorbi cu tine și pentru toată răbdarea pe care ai avut-o, răspunzând la întrebari. De asemenea, te rugăm  să trasmiți un mesaj cititorilor blogului nostru.
Să nu uite niciodată cine sunt cu adevărat, orice s-ar întâmpla. Să creadă în ei, iar lumea va fi la picioarele lor. 
Și eu vă mulțumesc din suflet pentru că ați considerat că merit să-mi luați un interviu și sper să ne auzim în continuare. Și încă ceva. Dacă vor exista oameni care vor citi cartea după acest interviu, să nu ezite să-mi spună părerea lor. Mă găsiți pe Facebook, unde sunt prezentă mai tot timpul. Vă aștept criticile. 🙂
Mulțumesc încă o dată, fetelor! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s