Și cu cartea ce facem, bre?

Publicat pe

Am uitat cum e să citim. Sau nu mai vrem. Sau nu ne mai place. Mă rog, una dintre variante sau toate trei la un loc, după caz. Oricum ar fi, nu mai citim. Nu în numărul acela mare la care ne place să ne gândim. Adevărat, în dimensiunea din capul meu treaba stă altfel, dar nu ajută deloc. De ce? Pentru că în realitate este exact opusul.

De ce să ne mai obosim să citim dacă oricum se va găsi vreun regizor care să ecranizeze povestea, asta dacă o să aibă priză la public? Uite de-aia, pentru că ce ne imaginăm noi, în capul nostru, când citim, nu va putea reda niciun regizor vreodată, oricât de talentat ar fi sau oricât de multe Oscar-uri ar avea în palmares. Dar parcă tot e mai comod să stai pe scaun și să vezi rezumatul cărții în două ore. Și-apoi pretindem că știm povestea și că suntem „citiți”.

Nașpa, pentru că farmecul cărții n-o să-l aibă niciun film, niciodată. Și toate acele povești, pentru care scriitorii și-au dat și sufletul, merită să prindă viață în mâinile noastre. Pentru că da, fie că vă vine să credeți sau nu, încă mai există oameni care scriu, și foarte mulți o fac foarte bine. Și pentru efortul lor merită să ne pierdem câteva ore din viața noastră socială, pe zi, ca să vedem ce este în sufletul și mintea lor. Pentru că, deși este trist, oamenii ăștia sunt nemulțumiți de ceva, iar scrisul este singura lor evadare.

Așa că luați-vă inima-n dinți și deschideți o carte. Nici nu știți ce s-ar putea să întâlniți. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s